Imaginea penibilului absolut

Mai întâi, o precizare: am crezut cu tărie iniţial, că porcăiala demarată de PSD în direcţia înlocuirii lui Geoană de la Senat şi apoi a excluderii din partid, este egală cu o sinucidere colectivă. Defectele de imagine abătute asupra PSD, şi pe deplin asupra USL, n-au cum să fie ignorate sau negate. N-au cum.

Însă prin ceea ce face, în clipele astea, Mircea Geoană, refuzând, ca un copil tâmpit, să plece de la şefia Senatului în condiţiile în care nimeni nu-l vrea, oferă argumente totale deciziei PSD. Discursul lui Geoană de după suspendarea şedinţei de plen, când nimeni nu voia să voteze ordinea de zi, deşi erau în sală vreo 100 de inşi, dezvăluie ce e mai penibil în omul ăsta. Practic, ne-a explicat că nimeni nu poate să-l dea jos din fruntea Senatului, dacă el nu vrea. Cu argument suprem: grija pentru stabilitatea pieţelor economice internaţionale. De tot căcatu’, mon cher!

Ce-şi face PSD cu mâna lui…

nu mai desface nici Papa Pius.

Pesemne că Ponta şi amicii lui de inconştienţă nu au nici cea maimică dorinţă să ajungă la guvernare în 2012.  Altfel, nu-şi explică nimeni rahatul în care s-a trezit cel mai mare partid de opoziţie în doar 2 zile pe subiectul „Geoană”. Dacă pesediştii au impresia că norodul cu bătaia de linguri în burtă sesizează deosebirea juridică între înlocuire şi revocare mai degarabă decât percepe clovnăria mediatică întreţinută artistic de TOATE posturile de ştiri, înseamnă că au probleme majore cu bibilica. Dar, repet, pesemne că e strategia lor ascunsă despre Cum să nu ajungi la guvernare. Drum sigur de urmat.

Un cuvânt şi despre „eroul” nostru. Cât timp a fost preşedinte PSD şi mai ales candidat la preşedinţia patriei, nu era unul mai indecis, nesigur, tembel în comportament ca el. Acum e cel mai bărbat din parcare şi nu mişcă-un deget înapoi.