Mai întâi, o precizare: am crezut cu tărie iniţial, că porcăiala demarată de PSD în direcţia înlocuirii lui Geoană de la Senat şi apoi a excluderii din partid, este egală cu o sinucidere colectivă. Defectele de imagine abătute asupra PSD, şi pe deplin asupra USL, n-au cum să fie ignorate sau negate. N-au cum.
Însă prin ceea ce face, în clipele astea, Mircea Geoană, refuzând, ca un copil tâmpit, să plece de la şefia Senatului în condiţiile în care nimeni nu-l vrea, oferă argumente totale deciziei PSD. Discursul lui Geoană de după suspendarea şedinţei de plen, când nimeni nu voia să voteze ordinea de zi, deşi erau în sală vreo 100 de inşi, dezvăluie ce e mai penibil în omul ăsta. Practic, ne-a explicat că nimeni nu poate să-l dea jos din fruntea Senatului, dacă el nu vrea. Cu argument suprem: grija pentru stabilitatea pieţelor economice internaţionale. De tot căcatu’, mon cher!