Roberta. Again

Despre Ioan Botiş n-ai prea multe a spune. E un mocofan tembel, devenit ministru. O reţetă de succes în Guvernul marelui om de stat, Emil Boc.

Despre propunerea lui Ioan Botiş iar n-ai prea multe de spus. O cretinătate cât cerul. Şi ea, reţetă de succes în echipa trimisului din Răchiţele.

Despre apologeţii celor de mai sus e însă o discuţie mai largă. Nu insist decât pe o slăbiciune personală: Alma (da, ştiu, sună a nume de husky siberian, dar încetaţi, nu e vina ei). Carevasăzică, şefa Camerei Deputaţilor e întrebată ce părere are domnia sa despre intenţia de reducere a concediului maternal la 1 an. Reporterul solicită timid ca Alma să-i răspundă „în calitate de femeie”. Numai că deh, are şi ea anumite limite. Drept pentru care oferă un răspuns „în calitate de sociolog”. Bine şi-aşa. Era mai grav dacă răspundea în calitate de aritmetician.
Cât despre conţinutul răspunsului, dragă doamnă sociolog, dacă sondajele îţi arată că cele mai multe femei îşi doresc să se întoarcă la serviciu după 6 luni de zile, la ce gâtu’ mă-sii mai daţi o lege prin care le OBLIGAŢI să facă asta?

Aport!

Anunțuri

10 Responses to Roberta. Again

  1. leobadea spune:

    Nu e ceva mai cinic decat sa te lupti cu viitorul Romaniei inclusiv cu copii nenascuti inca!

  2. rubiana spune:

    Scuza-ma, eu nu o sa fiu intrutotul de acord cu tine. Ma refer la faptul ca doar mamele romance sunt mai mame decat orice mame din lume, adica numai ele sunt cu adevarat implicate in cresterea unui copil, drept pentru care nu il lasa pe mana unor crese sau a bunicilor pana cand copilul nu face macar 2 ani! Mi se pare un pic tras de par, iar legea asta, data intr-un moment in care puterea de atunci avea nevoie de un pic de popularitate, nu cred ca e tocmai cea mai buna. Adica, de ce sa plateasca statul 2 ani pentru ca tu, care se presupune ca ti-ai dorit un copil si nu l-ai facut doar de dragul cresterii natalitatii, sa poti sa iti cresti copilul. Consider ca un an de zile este suficient pentru ca mama sa termine si cu alaptatul, si cu schimbatul scutecelor. Sunt femeie, sunt mama si totusi cred ca e destul. Daca vrem sa judecam mai in profunzime, ideal ar fi ca mama sa stea acasa pana copilul trece in clasa a II-a, pentru a-i putea oferi proverbilii 7 ani de acasa. Asa ca… mie mi se pare ca se cam exagereaza cu treaba asta. Daca vrei s afaci copii ii faci pentru ca ti-i doresti tu, nu ca sa stai acasa 2 ani si sa fii si platit pentru asta. Parerea mea… Eu am stat acasa cu copilul 1 an si 4 luni si m-am intors la munca. M-as fi intors dupa 1 an, dar pica in vacanta de vara si nu primeau copii la cresa. repet, e parerea mea… Copiii nu ii faci de dragul statului sau pentru a creste statisticile, sa fim seriosi. Atunci, de ce trebuie sa fie obligat statul sa iti dea bani? Un an e deajuns.

    • exasperat spune:

      Rubi,
      Câteva precizări totuşi:
      – mamele românce nu sunt mai mame decât altele din UE, de exemplu. Cu excepţia a două-trei ţări, majoritatea au 2 ani de ajutor acordat. Chiar 3 în unele cazuri;
      – Majoritatea mamelor, o spune şi Roberta (sîc!) se întorc la serviciu înainte de doi ani. După şase luni chiar. Cele care stau doi ani de zile sunt mamele cu posibilităţi financiare reduse şi cărora 6 milioane le pică de minune. Întrebare de calcul firesc: dacă cele mai multe se întorc deja la serviciu, de ce mai e nevoie să le dai 5 milioane în plus la salariu, doar ca să le obligi pe celelalte (procentul mic) să se întoarcă la rându-le? Nu ţi se pare un calcul financiar eronat?
      – Nu putem să trasăm sentinţa asta: dacă nu ai cu ce să-ţi creşti copilul, nu-l faci. Trecând peste inconştienţii care nasc doar ca hobby fără să-i ardă la icre ce se întâmplă mai departe, sunt femei care îşi doresc sincer să aibă un copil, dar care, nenorocită viaţă, îs cam sărace. Ar fi făcut copilul respectiv oricum, dar e de datoria unui stat responsabil şi, dacă vrei, o măsură veritabilă de stânga să vină în sprijinul acestor mame;
      – Cât despre creşe sau bone, discuţia nici nu-şi are rostul. În Bucureşti sunt 17 creşe = 2000 de locuri la 75.000 de copii!!! Cum ţi se pare? Cât despre creşă particulară, cu ăia 5 milioane pe care-i dă Boc, poţi cel mult să te afli-n treabă.

      Case closed!, vb lui Şoric 🙂

      • rubiana spune:

        Belgia
        DURATA
        – concediu de maternitate/paternitate:: 15 saptamani, dintre care 10 obligatorii; pentru nasteri multiple, 19 saptamani, cel putin una luata inainte de nastere si cel putin 8 dupa nastere

        – concediu parental (de crestere a copilului): alte 13 saptamani acordate exclusiv mamei, remunerate cu 25% din ultimul salariu
        INDEMNIZATIA
        – pentru primele 30 de zile, 82% din salariu (cu un plafon de 94,10 euro/zi) platit de angajator
        – incepand cu cea de-a 30-a zi, 75% din salariu (cu un plafon de 88,77 euro/zi) platit de stat
        – angajatii din sectorul public primesc compensatii de 100%

        Danemarca
        DURATA
        – concediul maternal: 4 saptamani inainte de nastere si 14 dupa nastere, dintre care primele doua obligatoriu imediat dupa nastere
        – concediu parental: 32 de saptamani
        – angajatii in sectorul public au 2-4 saptamani inainte de nastere in plus
        – in total 50-54 de saptamani, dintre care 32 si le poate lua tatal

        INDEMNIZATIA
        – 90% din venituri, cu un plafon de 500 de euro/saptamana
        – salariul interg pentru 18 saptamani, in functie de contractele cu patronatele si sindicatele
        – platit 100% pentru cei din sectorul public

        Estonia
        DURATA
        – 20 de saptamani obligatorii platite integral, cel putin o luna luata inainte de nastere

        INDEMNIZATIA
        – platite 100%, din fondul de asigurari de sanatate, unde varsa bani angajatorii

        Franta
        DURATA
        – 16 saptamani, dintre care 8 sunt obligatorii; 6 saptamani inainte de nastere si 10 dupa nastere
        – in cazuri speciale, poate fi extins: 26 de saptamani dupa a treia nastere, 8 inainte si 18 dupa nastere, 34 de saptamani in cazul in care astepti gemeni

        INDEMNIZATIA
        – suma maxima este de 77,24 de euro/zi sau de 2317 euro pe luna
        – in medie, 56% din veniturile anterioare nasterii
        – banii sunt platiti dintr-un fond de la stat,

        Germania
        DURATA
        – 14 saptamani, dintre care 6 pre-natal si 8 post-natal, cele dupa nastere fiind obligatorii
        – alte 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri

        INDEMNIZATIA
        – 100%, compensatiile fiind platite prin asigurarea de sanatate (13 euro/zi, aproximativ 2%) si restul de angajator
        – cele 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri

        Ungaria
        DURATA
        – cele 24 de saptamani de concediu de maternitate sunt optionale, iar ele pot fi luate 4 inainte de nastere si restul dupa
        – dupa aceasta perioada sunt 80 de saptamani de concediu parental

        INDEMNIZATIA
        – cele 80 de saptamani sunt remunerate cu 70% din veniturile anterioare nasterii, cu un plafon maxim de dublul salariului minim pe economie
        – potrivit Institutului Ungar pentru Politici Sociale, o renumeratia de 70% din castigurile zilnice fara plafon sunt acordate din Fondul National al Asigurarilor de Sanatate. Acesta este finant de angajati in proportie de 68% printr-o contributie sociala si de angajatori in proportie de 32%

        Polonia
        DURATA
        – durata obligatorie si platita 100% a concediului de maternitate este de 20 de saptamani, perioada care poate creste in cazul nasterilor multiple
        – in plus, exista posibilitatea unui concediu parental optional de 2 saptamani incepand cu 2010, 4 saptamani din 2012 si 6 saptamani din 2014

        INDEMNIZATIA
        – cele 20 de saptamani sunt platite integral, cu valoarea venitului dinainte de nastere
        – banii sunt acordati din fondul securitatii sociale, finantat de angajatori, in proportie de 47%, iar restul din contributiile angajatilor

        Spania
        DURATA
        – concediul de maternitate este de 16 saptamani, dintre care cel putin 6 trebuie luate dupa nastere
        – celelalte 10 pot fi luate fi inainte, fie dupa nastere sau pot fi transferate tatalui, completare la concediul pe care il obtine la nasterea copilului
        – Spania mai ofera alti 3 ani de concediu fara plata tuturor parintilor, dar putini apeleaza la el

        INDEMNIZATIA
        – concediul de maternitate este platit 100%, dar exista totusi un plafon maxim si astfel media indemnizatiei este de 98%
        – indemnizatiile sunt acordate din fondul de asigurari sociale, finantat prin contributiile angajatilor in proportie de 16,6%, iar de angajatori – 83,4%%
        – primele doua zile sunt platite integral de angajatorul privat

  3. exasperat spune:

    Nu înţeleg exact de ce datele mele erau eronate. Mă interesez. Dar fondul rămâne: ţările respective au măsuri alternative pentru creşterea copiilor. E nevoie de reglementarea profesiei de bone şi, urgent, de creşe. Multe creşe. Până atunci însă?

    Cu restul precizărilor eşti de acord?

  4. randunica beata spune:

    In calitatea mea de femeie simpla, provinciala deh, zic si eu ca nu e bine sa stam acas sa ne tampim, inutile pentru societate timp de doi ani si mai zic ca mi se pare incantator sa fim platite ca sa ne intoarcem in campul muncii, dar ar fi totusi cazul sa fim lasate sa alegem. Eu stiu ca nu sunt vremi sa facem mofturi, dar totusi…daca nu avem solutii pentru a ne creste boracii pe la bunici, crese, nu-i putem lasa singuri acas, la un an, cu cheia de gat. Iar a face comparatii cu alte tari mi se pare o imbecilitate pentru simplul motiv ca noi suntem atipici. Adica nu putem jigni Romania, comparand-o cu Polonia, Franta si alte tari care nu s-au chinuit ca a noastra sa ajunga unde este azi, cu asemenea conducatori, demni de toata lauda. Aia 5 mil nu ne-ajung de bone, care oricum sunt greu de gasit, atata timp cat nu ne dorim vreo vak inepta care sa se uite la Tv, cat plodu nostru da foc la casa si care sa ne mai plece si cu juma de electrocasnice la sfarsitul programului. Cresele, care exista prin tarisoara noastra, sunt un fel de orfelinate cu ingrijitoare gretoase, care lasa brotacii sa urle nemancati, in rahat pan’ la gat( sa se-nvete cu greutatile vietii) si dupa ce ca ofera asa conditii incantatoare sunt si putine, cu locuri insuficiente si mi-e greu sa cred ca in doua luni vor inflori prin fiecare cartier sordid. Bunicii sunt vai mama lor, fugiti pe la tara, unde-i indeamna mai-marii sa-si caute mijloace de subzistenta, iar ai de stau acas sunt indobitociti de viata si nu-i vad in stare sa creasca copii in starea euforica in care se afla si in frigul din casele lor amarate. Asadar, inainte sa vorbim si sa avem pareri superioare la adresa acestor lucruri, culmea chiar si in calitate de femei, ar fi cazul sa ne punem si-n pielea altora si sa vedem in ce masura aberatiile cretinilor portocalii pot fi puse-n practica. In ritmul asta peste vreo 30 de ani nu va mai fi nici dracu’ incadrat in munca, in tara asta, sa-mi plateasca si mie o pensie care sa-mi permita sa ma retrag la tara si sa pun cartofi in fundu curtii pentru a avea din ce pune o zoaie de ciorba pe masa, in fata nepotului asistat.

    • rubiana spune:

      A, si inca ceva… draga randunica beata, vezi o asa de maaare diferenta intre un copil de 1 an si unul de doi ani? Pai daca nu are cu cine sa stea acasa la 1 an si cresa e un orfelinat unde copilul „trebuie sa se invete cu greutatile vietii”, atunci nu cred ca are cu cine sa stea nici la 2 ani, nu crezi??? Sau da, la doi ani poate sta cu cheia de gat! E deja mare, nu?

  5. rubiana spune:

    Trebuie sa iti raspund, draga randunica beata, ca nu e chiar asa de grav cum vrei sa vezi tu lucrurile… Se pare ca nu ti-ai dus copilul la cresa, ca daca l-ai fi dus ai fi vazut ca nu e dracul asa d enegru. Al meu nu consider ca a fost oropsit daca a stat la cresa, preferand varianta asta in locul „cheii de gat” cum bine spuneai. Al meu a invatat sa faca la olita de mic si nu a avut nicodata probleme cu „rahatul”. Nu i-a stat nici pana in gat, nici doar pe chilotei… Asa ca mai gandeste-te. Imi pare ca esti prea pornita. Ori esti gravida?????????

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: