10 things I hate about litoralian garden. Personal experience

1. Că hotelierul îţi cere pe mă-sa şi pe tac-su pentru o cameră unde veioza se aprinde apăsând butonul on al televizorului. Şi unde gunoiul se ridică doar dacă-l ridici.

2. Că jegul ăla împuţit de shaorma putrezită la 40 de grade se vinde de parcă ar fi ultima sursă de hrană a omenirii. Hamsiii vin la mică distanţă pe locul doi.

3. Că la Costineşti Marea Neagră e neagră. Noroiul pluteşte în apă şi cu toate astea n-ai loc să arunci un braţ înot de aglomeraţie. Techirghiol dă faliment în ritmul ăsta.

4. Că Vama Veche e etichetată de cele mai multe ori nedrept ca fiind o staţiune excentrică, plină cu dezechilibraţi. E excentrică în sensul în care acolo găseşti persoane inteligente, fete incredibil de frumoase, care dansează în aer liber şi-şi cumpără singure băutura.

5. Că există animale cu faţă de oameni cărora satisfacţia de a se pişa în apă nu le mai prieşte. Şi trec la treaba următoare. Nu ştiu ce pedeapsă ar fi mai nimerită pentru ăştia, dar mă gândesc că să-i pui să-şi mănânce fecalele ar fi prea simplu.

6. Că există ţigani borâţi care au 80% şanse să moară înecaţi, târâţi la fund de funiile de aur de dimensiunile celor cu care împilau bunicii mei vaca pe islaz.

7. Că borâţii de mai sus au lângă ei femei superbe. Şi că superbele astea sunt atât de mizerabile încât stau cu borâţii.

8. Că babuinii de se dau cu ski-jet-urile au toate şansele să-ţi rupă capul dacă eşti în apă. La propriu. Doar ca să-i vadă amicii babuini de pe plajă cât de babuini sunt ei.

9. Că apa e plină de chestii mici, vâscoase, scârboase. Cică-s meduze, dar impresia e că şi-au suflat toţi mucii în mare.

10. Că în rarele ocazii când păşeşte pe litoralul autohton, cea mai ministră dintre miniştri îşi trage două poze pe o plajă privată şi apoi se dă cu curu de pământ că e aşa frumos la noi la mare da’ nu ştim noi să apreciem. Dă-te-n spanac!

Plusaţi!

Articol nou

Se tot preumblă pe blog tot felul de păsări ebrietate care întreabă mustrător: „Nici azi n-ai mai scris ceva nou?”. Motiv pentru care sunt nevoit să „prestez” la orele 3. Trecute puţin. De scris n-am chef. Vin de la un chef. Aşa că las pentru mâine promisiunea. Dau ceva de senior Videanu – cel mai econom ministru al Economiei sau de experienţa de 7 zile, 6 nopţi în the Pontus Euxinus-ul doamnei Udrea. Cea mai ministră dintre miniştri.
Acuma…cum m-oi trezi.

Ponta are umor

Involuntar, tind să cred. Dar merge.

„Nu am încredere în Băsescu nici dacă îmi spune «bună ziua», că mă gândesc că e noapte.”
Fraza s-a strecurat in interviul din EVZ, interviu care a stârnit mânia proletarului Geoană.

OTV

Aseară. 23.18. Televiziunea Poporului. Printre cele 7-8 ferestre şi titluri amestecate, răzbate o interogaţie:
„E bine că Partidul Poporului va mări pensiile şi salariile?”.
Situaţia la momentul respectiv: Da (5491) – Nu (402).

1. Întrebarea mi se pare genială.
2. 402 nu??? WTF???
3. Partidul Poporului are sigla în nuanţe violet. Superb!

Cea mai tare caricatură din ultima vreme

Preşedinte-înotător

După uzatul preşedinte – jucător, el e viitorul!

Preşedintele S-H în direct cu ascultătorii

 

Motto: – Aveţi încredere în actualul Guvern?
– România nu poate merge decât în tandem cu U.E. şi FMI.

Mai întâi, decorul. Probabil că fătuca de data trecută s-a întrecut pe sine în obrăznicie şi a trebuit ca madam Culcer să preia ea însăşi frâiele dialogului cu presidentul. Nu de alta, dar nu cumva să scape vreo întrebare tâmpită.
Apoi, baza discuţiei – mesajele postate de ascultători (graitor termenul doamnei Culcer). Ăia cuminţi, se-nţelege.

Cât despre mesajele preşedintelui, observaţiile sunt astea:

– Dacă nu continuăm măsurile de austeritate şi-n 2011, nu ne redresăm. Asta ca să-i liniştească pe ăi de le-a luat 25% din salarii şi care mai aveau impresia că Boc le spunea adevărul atunci când le promitea revenirea la salariul normal de la 1 ianuarie. Deci, e de căcat şi la anu’.

– Pentru creşterea electorală a pensiilor o să ne împrumutăm ani la rând. Pensiile electorale pe legea cărora n-a ezitat să-şi pună parafa în 2008. Era şi PD-L în campanie. Tot electorală.

– Eu am reproşat lentoarea de anul trecut, dar legea salarizării o făceau partenerii de guvernare. PSD-iştii, adică. Vina e mai mult decât evidentă.

– Aşa cum este, PD-L e singurul partener la ora asta. Prost – neprost, ăsta e şi cu ăsta defilăm. Dacă ălora din Opoziţiei le arde de toate rahaturile, moţiuni, anticipate, cu cine mama mă-sii să lucreze şi preşedintele. Cu Boc. El nu vrea anticipate.

– O ţară care se împrumută pentru a plăti pensiile şi salariile este o ţară de mâna a doua. Cum se numeşte preşedintele care de 6 ani conduce o ţară de mâna a doua?

– Culcer: Nu cred că populaţia mai este atât de naivă. T.B. (zâmbind îngăduitor): Doamnă, n-aş spune! Continuarea era: N-aţi fost în ţară la ultimele alegeri?

– Hai, daţi-mi voie să mai spun ceva…Brandul de ţară…. Nu se putea încheia altfel.

În afară de astea, câteva obişnuinţe: PSD şi PNL sunt vinovate pentru măsurile proaste ale Guvernului actual sau „Aici discutăm despre un stat democratic” – adaptare după celebra „Aici vorbim despre o lege (a salarizării profesorilor) şi a nu o aplica înseamnă a nu trăi într-un stat democratic”.

The best one însă e faza cu beţişorul de ureche. Citiţi: „Eu în fiecare dimineaţă înot. Un sfert de oră, o jumătate de oră, cât am timp.  Ieri dimineaţă, din greşeală, ştiţi că sunt beţişoarele acelea de curăţat în urechi, vorbind la telefon cu unul din ministri, nu am observat ca am bagat betisorul invers. M-am zgariat. Am fost la medic sa imi puna un pansament cu rivanol”.

Revenindu-mi cu greu, pot doar să întreb, pe urmele lui Mihai Voicu:  De unde a cumpărat administrația prezidențială bețișoare de urechi cu vată la un singur capăt? Eu nu am mai văzut nicăieri așa ceva. Sau poate ”invers” înseamnă pe lat? Sau pe lat, îndoit de la mijloc, ca să fie mai solid?

De citit

Fain de tot articolul lui Năstase din Jurnalul de azi. Personal, mă dau în vânt după primul slogan. Mai ales după ce l-am auzit ieri pe ministrul Economiei cum explica la videochat-ul Gândul că, de fapt, mausoleul ăla de-i zice casă nu e cine ştie ce sculă: „Casa de 1.350 de metri pătraţi pare mare, pentru că are P+1 şi o mansardă, dar nu e. Sunt patru dormitoare, o poartă, un living, un birou, un garaj şi dependinţe”. Aţi înţeles? Ca tot omul.

Restul…ţăţisme.