Deci aşa ceva…

iunie 29, 2010

Fantezie totală aseară la OTV. Dan Diaconescu, „viitorul preşedinte al României”, şi-a prezentat de-a fir a păr viaţa de caracalean de succes. Dar nu asta m-a ţinut fixat 3 minute în faţa ecranului, ci modul în care a explicat poporului (partidul său) cum o să reducă ţara cheltuielile când va ajunge el la Cotroceni. Discuţia bugetară e simplă: el nu mai merge cu vreun Mercedes sau BMW de stat, ci cu Rolls-ul personal. Pentru ca oaspeţii – alde Obama, Sarcozy sau Merkel – să beneficieze de serviciile ceva mai umilului Bentley. Tot personal şi ăsta. Adăugaţi la economii faptul că bodyguarzii OTV le vor lua locul SPP-iştilor şi aveţi în întregime tabloul raiului pe pământ. Deci aşa ceva…


Discreditarea instituţiei Preşedinţiei. Să vină DNA!

iunie 27, 2010

Dilemă

iunie 26, 2010
  • Atunci când Curtea Constituţională îţi spune că eşti prost, tu, constituţionalist fiind, ce faci?

          Variante de răspuns:

a) te duci acasă, la Cluj, la mama şi tata, şi plângi că te-a făcut CC prost, rugându-i să-ţi facă o salată de sfeclă ca atunci când erai mic. Ieşi apoi şi-ţi anunţi demisia;

b) te duci la celălalt Palat şi-i spui Stăpânului că te-a făcut CC prost, implorându-l s-o pedepsească pentru că altfel râd toţi de tine. Ieşi apoi şi-ţi anunţi demisia;

c) te duci şi scrii repede pe o coală: TVA > 22%. Ieşi apoi şi anunţi că ai un plan B.


Robele cu trei trandafiri n-au trecut politic?

iunie 25, 2010

Adrian Ţuţuianu zice că n-are nici pic de încredere în Curtea Constituţională. De fapt în câţiva judecători de pe-acolo, care, adaugă senatorul PSD, n-au altceva în foaia de post decât să-i dea dreptate lui Traian Băsescu. Îndoielile lui Ţuţuianu au două paliere: nepriceperea respectivilor, cv-ul subţire pe de o parte şi rădăcinile politice portocalii pe de altă parte.

Pe prima pot s-o accept…o şti el mai bine cât de nepregătiţi or fi judecătorii ăia. Dar obârşiile politice….domnu’ senator…păi pe la C.C. mai sunt şi-acuma Acsinte Gaşpar şi Ion Predescu. Parlamentari cu trandafiri (3) în piept cu ceva ani în urmă. De ei nu vă-ndoiţi? Sau ei  îs buni? Îmi veţi spune probabil (ceea ce poate să fie perfect adevărat şi corect) că domnii din urmă sunt ultra-pregătiţi, somităţi în domeniu. Vă cred pe cuvânt. Dar dacă-i aşa, nu-i mai bine să vă limitaţi la criticile pe sectorul ăsta şi să nu bateţi în coloratura politică a robelor purpurii. Sună a ipocrizie, a politicianism ieftin. Nu de alta.


Ca să ne aflăm în treabă…

iunie 22, 2010

Trei prostii am contabilizat săptămâna trecută. Ştiu că se putea şi mai bine, da’ am zis să selectez . Una de la centru, două de pe la noi. Împărţite frăţeşte pe culori.

Mai întâi de toate, gestul lui Victor – micul Titulescu – Ponta de la Camera Deputaţilor, atunci când se făcea spre dimineaţă şi încă nu se votase judecătorul pentru Curtea Constituţională. După ce se scremuseră cu artificii tehnice care mai de care mai ingenioase să-i blocheze pe deputaţii „oranj” să-şi trimită omul la CC, pesediştii şi peneliştii s-au trezit fleoşc că Victor renunţă. Adică vrea să se voteze, deşi ştia bine că dacă face asta pân-acolo i-a fost. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nu tu explicaţii, nu tu nimic. Ca apoi să vină şi să-şi întindă jugulara cum că s-a portocalizat Curtea. Nu se face, dom’le! Măcar zi-ne de ce-ai cedat?

Valentin Calcan, onor senator PD-L de Dâmboviţa, vine din juma’ în juma’ de an la conferinţe de presă. Dar şi când vine… Prima frază rostită acuma ne-a umplut de mândrie: „Nu-mi este deloc ruşine că susţin Guvernul”. Bravo, domnule! Mai rar aşa oameni. Dar nu asta e cea mai bună, ci următoarea. Cică domnul senator a mers înainte de moţiune prin colegiu pe la dumnealui şi le-a explicat ţăranilor de pe la Corneşti şi Cornăţelu cum vine treaba cu tăiatul de pensii şi salarii. Le-a zis de deficit, de statisticile Băncii Naţionale, de Comisia Naţională de Prognoză şi au priceput, nene! Şi nea Aristică, şi tanti Agripina au stat, au măsurat, au cernut şi au concluzionat că e mai fereală să le taie acuma decât să dea iama inflaţia peste ei. Respekt, dom’ senator!

PNL Dâmboviţa. Te şi ia cu ameţeală când pronunţi. Organizaţia care se bate cu Harghita şi Covasna ca să câştige ultimul loc pe ţară are alt preşedinte interimar. Al ’nşpelea în cinci ani. Butnaru îi zice. Tot de la centru şi ista. Asta după ce săptămâna trecută, Gabriel Plăiaşu îi lua locul lui Chiţoiu în funcţia de coordonator al filialei. N-a dat randament în cele 5-6 zile şi Crin s-a gândit să-l altoiască, trimiţând interimar de Capitală. Motiv pentru care nici nu-şi prea mai vorbesc, dar asta nu e treaba noastră. Butnaru e interimar cu rolul de a pregăti alegerile din toamnă. Numai că, nănia naibii, s-a păstrat şi funcţia de coordonator. Dar nu e Plăiaşu pe ea, ci tot Chiţoiu (!!!). Rolul lui…evident, de a pregăti alegerile din toamnă.


Şi tu, Romeo?

iunie 18, 2010

Cât de tare!

iunie 17, 2010

Vezi Cum se toarna trotuar in afara pe 220.ro


Ce-am priceput de la moţiune. Faţa locului.

iunie 16, 2010

1. Că parlamentari nu înseamnă doar legiuitori, oameni eleganţi, serioşi, ireproşabili în comportament, ci şi (sau mai ales) grohăitori, imbecili, agramaţi, animale care dau cu huo şi bat din picioare ca toţi dracii, oferind un tablou sublim de mahalagii în costume scumpe.

2. Că parlamentari nu înseamnă doar grohăitori, imbecili, agramaţi, ci şi persoane care, în condiţii de huiduială generalizată la adresa adversarilor, se pot comporta ireproşabil: Năstase şi Tăriceanu sunt doi dintre ei. Mai sunt câţiva.

3. Că Boc poate să suporte orice. Ponta a avut dreptate aici: e căzut în cap. El n-a priceput că pe fomiştii (la propriu) de la porţile Casei Poporului îi durea în cur de luxul pe care se lăuda că-l amputează drastic.

4. Că Udrea e a dracului de rezistentă. Dacă pe Boc îl vedeam clătinându-se la huiduielile răcnite din balcoane, ea a stat impasibilă în discurs, deşi ălora de sus (şi de jos) le ieşeau ochii din cap de ură. Ură pe care madam o stârneşte cu atâta eleganţă…

5. Că Ponta a zis bine ce-a zis, dar când vorbeşti de parcă vrei să-ţi adormi copiii e greu să te asculte cineva. Crin în schimb, şi-a consolidat statutul de orator – şef. Incontestabil.

6. Pe holurile Parlamentului ai impresia că se face şi desface viitorul ţării şi nu în sala de plen. Toată lumea discută pe la colţuri, în şoaptă, cu toată lumea: Hrebenciuc cu Vlădescu, Bănicioiu cu Predoiu, ca să nu mai zic de convorbirile ultra-dosite dintre ziarişti şi politicieni. Se spun lucruri dintre cele mai preţioase. Şi secrete.

7. Că şi la „centru” sunt ziarişti jenanţi prin întrebările pe care le pun şi dezgustători prin atitudinea mieroasă de lingăi veritabili atunci când stau de vorbă cu vreun ministru. Ca imediat la 2 minute să discute superiori şi pedanţi cu liberali, pesedişti sau pedelişti „neimportanţi”, dându-le tot felul de sfaturi „preţioase” ca unor elevi tălâmbi.

8. Că Berceanu poate să dea replică la drept la replică la drept la replică la drept la replică la discurs. Relaxat, zâmbitor, neafectat că i se taie 25% din salariu.

9. Că Alina Gorghiu arată superb. Adăugaţi la asta faptul că e inteligentă, serioasă şi se ocupă grijulie de blog.

10. Că nimeni din Parlament n-a vrut ca moţiunea să treacă şi toţi au stat cu vezica umflată, răsuflând uşuraţi la rezultat.


Lăsaţi jitiile să vină la mine!

iunie 7, 2010

Nimic nu se pierde. Totul se moşteneşte. Năstase de la Iliescu, Ponta de la Năstase şi, foarte probabil, peste vreo 20 de ani, Bănicioiu de la Ponta. O dată cu calităţile se transmit şi tarele. La loc de cinste – demagogia – esenţială pentru a face politică la vârf. Vrăjeala politică prin care proştii sunt prostiţi e zilnic perfecţionată.

De vreun an jumate, tot pleacă pesedişti (senatori, deputaţi, ceva primari) la PD-L. Fie direct, fie via cohorta lui Oprea. Păi ce ne-au auzit urechile despre ăi fugiţi, mamă-mamă: lipsiţi de caracter, fără coloană vertebrală, laşi, mincinoşi împuţiţi, oportunişti nenorociţi, jitii ordinare. De la Culiţă Tărâţă la Marian Sârbu, toţi o apă şi-un pământ. Nu mai aveai loc de Ponta pe ecranul tv când se apuca să-i îmbălsămeze pe trădătorii socialismului peren. Cădeai şi puţin pe gânduri ascultându-l. Se încrunta, părea hotărât, turuia despre modificarea Constituţiei ca să pună traseismul la colţul ruşinii. Adică chestii serioase, cu care nu te joci.

Şi când colo, ce să vezi. Cu prima ocazie în care dinspre PD-L către PSD şi-a făcut vânt de pornire un senator, discursul de inchizitor a revenit la vrăjeala tradiţională: „Aaa, e ok să vină parlamentari de la PD-L la PSD, pentru că nu vin pentru funcţii, ci din sinceritate”. Ahaaa, ne-ai scos din negura prostiei, dom’ Titulescu (ăl mic). Noi credeam că matale condamni traseismul ca principiu, nu pe categorii. Noi credeam că atunci când vei aduce modificări Constituţiei, acolo o să se interzică orice fel de „mişcare” între partide. Ori acum băgăm de seamă că articolul respectiv va suna ceva de genul: a) dacă un parlamentar pleacă de la Opoziţie la Putere să i se dea un şut în cur, două flegme şi afară cu el din Casa Poporului. b) dacă un parlamentar vine de la Putere la Opoziţie, să fie primit cu confeti şi masă festivă, urmând ca noii săi colegi să adune, timp de 3-4 luni, o cotizaţie ce va fi stabilită ulterior, astfel încât respectivul să facă mai uşor trecerea de la belşug la sărăcie.

Aşa da. Ne-am trezit. Jitiile sunt bune câtă vreme sunt ale noastre. Respekt! 

P.S:  Aşa, ca chestie, de ce s-or fi trezit portocaliii că e mai bine în PSD? Că dacă-mi spuneţi că în perspectiva alegerilor de peste doi ani…vă cred. Şi atunci, nu tot oportunism ordinar e? Retorică jenantă, scuzaţi.


Ce e mai oribil?

iunie 4, 2010

elevii din Voineşti primesc la şcoală mere (stricate) din Polonia sau că femeia de serviciu de la SN Radiocomunicaţii câştigă peste 3200 de lei pe lună, mai mult decât un economist sau statistician al companiei?