Păziţi profesorii de ziarişti!

Martie 29, 2010

În mijlocul forfotei profesorale, inspectorul Brezeanu tresare brusc: „Poate ar fi bine ca Legea Educaţiei să cuprindă şi nişte măsuri de protecţie împotriva agresiunii presei, să zicem”.

Na, că învioraşi apatie de dezbatere, dom’ inspector! Carevasăzică, nu erau suficiente amendamentele cu privire la titularizare, clasa pregătitoare, autonomia universitară etc. etc. etc. Trebuia să vii matale cu sclipirea asta de geniu. Adicătelea, ai găsit puroiul învăţământului românesc: nenorociţii de ziarişti care „agresează” cu peniţa sau verbal, pe sticlă, mândrie de corp profesoral. Tonomate josnice care strică educaţia unui norod întreg. Cum scot ele din context tot felul de declaraţii numa-numa să-şi satisfacă plăcerea sadică de a da într-unul sau într-altul. Aşa au procedat şi când dom’ preşedinte şuiera că şcoala scoate numai filosofi – tâmpiţi. La fel şi când i-au pus în gură ministrului Funeriu vorbele cu profesorii invizibili care mor de foame. Aveţi dreptate, dom’ inspector. Suntem nişte netrebnici ordinari şi Legea trebuie să vă protejeze de aşa pericol.

Ruşine, Dinu Patriciu!

P.S: Dacă totuşi, prin absurd, nu e nimic denaturat în exemplele de mai sus, de dom’ preşedinte şi de ministru cine-i apără pe profesori? Retorică de tonomat, mă scuzaţi!

Anunțuri

PNL Dâmboviţa – 2012 – 40%!

Martie 22, 2010

Musiu Crin tace şi le face. Da’ le face, făcea-le-ar praf!

Trecem peste viziunea armaghedonică privind desfiinţarea politică a PD-L-ului. S-a umplut destul de ridicol. Trecem şi peste procedura în care a gândit înfăptuirea viziunii cu pricina: un congres „listac” ca pe vremea lui nea Stolo (curat detestabil pe atunci). Şi-a cules înjurături destule şi de-aici. În fine, trecem şi peste decapitarea şefilor de filiale care n-au achiesat la, mă-nţelegi, viziune. Ori că-că, ori că-că. Tragem toţi să rupem procentele ori ba?

Ce e însă dificil de priceput (nu că astea de mai devreme ar fi foarte limpezi) e modul în care priceputul orator (sîc!) înţelege să „restructureze” filialele judeţene. Caii de bătaie, vorb’aia.

Carevasăzică Dâmboviţa. Judeţ frumos, reşedinţă istorică, filială vai mama ei. 10%, 11%, 7%, 12%. Cam pe-aici s-a tot învârtit PNL Dâmboviţa în ultimii ani electorali. Scuzele, păzea că vine, sunt destule. Rezumate exemplar, sună cam aşa: PSD şi PD-L au aici două dintre cele mai bune organizaţii din ţară. Unde să mai încapă şi galbenii domnului Antonescu. Oricum, să zică mersi că a luat 12 ultima dată, după un 7 feeric la europarlamentare. Cinci procente în plus….eheee…agoniseală mare. Care belşug se datorează în mare parte fostului, de-acum, preşedinte Oros. Cum-necum, a reuşit să aducă la linia de plutire o filială înecată.Dar na! Ori că-că, ori că-că. Crin s-a bătut cu Ludovic, Oros l-a votat pe Ludovic, Crin l-a mătrăşit pe Oros. Liberalism pur-sânge, sadea. Nimic nefiresc.

 Şi uite-aşa, în fruntea interimară a PNL Dâmboviţa a poposit dom’ Chiţoiu. Vicepreşedinte de centru, mare om mare. Nu e prima descindere pe plaiuri dâmboviţene. Mai venise o dată, imediat după europarlamentare, în calitate de sfătutor. Şi ce le mai sfătuia, vere!!! Fixa chiar target-uri star-treck-iste: 30% în 6 luni pentru organizaţia judeţeană. Flencănea cu atâta relaxare, de ziceai că judeţul era fief liberal şi numai noi nu aflasem asta. Noi şi dâmboviţenii. Îi era uşor să elibereze silabe de-a valma, neavând nici în clin, nici în mânecă cu realitatea politică de aici. Acuma cică stă doar trei luni, până la risipirea interimatului de la conducerea organizaţiei. Eee, da’ de ce doar pân-atunci? Noi l-am vrea preşedinte 4ever. Sau măcar până-n 2012. Nu de alta, dar ar avea timp destul să ducă filiala la 30%. Da’ ce zic eu 30? 40, că-s doi ani şi ceva, nu şase luni. Şi în 2012, la umbra confortabilă a unui 13-14%, să-i iasă relaxarea pe nări, dând explicaţii pentru un eşec măreţ. Vai de capul lui!

P.S: Un preşedinte de partid care n-are babar de realităţile concrete din fiecare filială. Aşa arată la ora asta Crin Antonescu. Şi oricât s-ar screme, discursul nu ţine loc de organizare.

P.P.S: Nu sunt fanul no.1 al lui Călin Oros. Personajul are o superioritate deranjantă şi a dovedit că nu-i stăpân pe propriile-i cuvinte. Dar alea cinci procente acumulate de la europarlamentare până la prezidenţiale i se datorează în mare măsură. În mult mai mare măsură decât lui Antonescu.


Vreau B1 televiziune naţională. Să se dezbată-n plen!

Martie 11, 2010

        Nu intru în discuţii despre regulamente, norme juridice, prevederi constituţionale. Au vorbit despre asta destul senatorii în plen. Unii cu mai multă pricepere, alţii cu mai mult aplomb. Interesante toate, punctele de vedere exprimate acolo au avut la bază un cât de mic argument juridic.

        Ce s-a întâmplat însă pe hol, acolo unde-s amplasate de obicei studiourile mogulilor (ştiţi, ăia doi cu sarea şi poşta) a depăşit orice urmă de logică, morală şi argument juridic. Rând pe rând, au „rulat” reprezentanţi de la fiecare partid. PD-L a avut trei astfel de corifei mediatici: Cristian Rădulescu, Mircea Andrei (să ne trăiţi, dom’ senator) şi Liviu Câmpanu. „Da, dar ăsta din urmă nu e pedelist, e independent sadea”. Puteţi să mă scutiţi.

        Ei bine, domnii cu pricina au repetat obsesiv o singură chestiune timp de 4 ore: „Câtă vreme există o majoritate care vrea asta, trebuie introdus pe ordinea de zi punctul referitor la revocarea lui Geoană”. Asta hai, treacă-meargă, dar în faţa argumentelor cum că punctul ar putea fi neconstituţional, replica venea necruţător: „Dom’ne, avem majoritate? Trebuie să vă supuneţi”. Adicătelea, potrivit logicii maeştrilor cu pricina, majoritatea putea hotărî să se discute în plen orice. Dar ORICE.

        Carevasăzică, putem să dezbatem în plen dacă reprezentanţii PNL ar trebui să facă 100 de flotări – pedeapsă pentru că nu le-au plecat mulţi parlamentari după Congres? – Nu putem, că e aberant, lipsit de moralitate şi de argument legal. – Rahat, n-ai înţeles nimic. Dacă se votează majoritar, discutăm, că de-aia e democraţie.

        Putem să discutăm dacă senatorii PSD ar trebui vopsiţi pe cap? … – Exact!

        Putem să introducem pe ordinea de zi un punct referitor la transformarea B1 TV în televiziune naţională?  – Păi…! – Iar te-ai prostit…vedem dacă majoritatea e de acord şi dacă e…discutăm, că de-aia au murit tinerii-n ’89.

        Putem să dezbatem în plen dacă Organizaţiile PSD din Dolj, Teleorman, Olt şi cele PNL din Bihor sau Bucureşti ar trebui scoase în afara legii pentru rezultatele inacceptabile din alegerile trecute? Biensur que da!

În fine, am putea discuta la o adică şi dacă nu cumva iarba e mov (sîc!) şi nu verde, apa e portocalie (sîc, sîc!), nu incoloră, vaca are 2 şi nu 4 picioare? Pe principiul filosofico-doctrinar „ciocu’ mic, că acu’ noi suntem la putere”, putem să facem asta fără urmă de îndoială. Cel puţin asta am înţeles eu din prelegerile televizate de ieri.

P.S: Nu mi-e simpatic Mircea Geoană. Adică mi-e indiferent. Un loser profesionist de mare clasă, un dobitoc prin excelenţă, singurul om din lume care a reuşit să piardă nişte alegeri câştigate.

 P.P.S: Aşteptam cu interes să văd reacţia democrat-liberalilor dâmboviţeni. Numa’ că onor domniile-lor şi-au anulat iar săptămânala conferinţă de presă. Săptămânală e un fel de-a spune, din moment ce în ultima lună i-am văzut o singură dată.

 P.P.P.S: Să nu-mi spună careva cum că replica democrat-liberalilor dâmboviţeni a venit tocmai prin intermediul lui Mircea Andrei. În 16 luni de mandat senatorial de Dâmboviţa, omul a avut o singură conferinţă de presă. E drept, plusează masiv la Adrian Ursu şi Dana Grecu.


Prietenului Leo (2)

Martie 7, 2010

Revin asupra subiectului. Trecem peste polemica discurs – pragmatism – simţ politic – etc.  Io-s de doi ani în presă. Puţin de tot. Numai că-n doi ani, în afară de două conferinţe judeţene ale organizaţiei municipale, n-am băgat de seamă o acţiune a tineretului social-democrat în Dâmboviţa. Şi ca să preîntâmpin un argument, cu atât mai mult era nevoie de aşa ceva în ani de campanie electorală. Dacă nu acum, atunci când? Cafenele politice, serate dansante cum zicea domn „moşu” Ana, concursuri pe platou etc etc etc. Dacă-mi spui că au fost din astea, nu pot decât să te cred, dar să-ţi zic că nu se numeşte „acţiune” a TSD atâta vreme cât doar membrii TSD se bucură de ea.

Ceva m-a intrigat tare de tot. Chestiunea internautică. Tastează „TSD Dambovita” pe Google. Eu am făcut asta şi la 2 secunde distanţă motorul de căutare m-a muştruluit respectuos: „Aţi dorit să scrieţi PSD Dambovita”. Adică, hei, scrie corect ce cauţi, nu vezi că nu există ce-ai scris tu acolo?!? Să nu mai spun că prima ştire e una legată de Dragoş Dumitru. Aşa ceva e inadmisibil. După cum inadmisibil e ca un om de aproape 65 de ani să le spună tinerilor social-democraţi că ar fi binevenit un site al organizaţiei. Puterea mea de a înţelege se sfârşeşte aici.

În sfârşit, eşti preşedinte al Organizaţiei Judeţene de Tineret. Cum se face că eu nu ştiu să existe un TSD local în afară de Târgovişte? Sunt curios dacă există TSD Titu, TSD Găeşti, TSD Voineşti ş.a.m.d. Nu sunt mediatizate organizaţiile respective? Nu sunt puternice? Nu există? Răspunsul la una dintre întrebările astea ar trebui să lămurească chestiunea.

P.S: Sper să ştii că toate astea vin din partea unui prieten şi să le primeşti ca atare


Prietenului Leo (1)

Martie 5, 2010

Am fost miercuri la Conferinţa Judeţeană a TSD Târgovişte. Vreo…nici nu ştiu câţi tineri au umplut sala de la parter a sediului. Mape roşii, invitaţii roşii, puţină agitaţie (dez)organizatorică şi cam atât. În locul fostului preşedinte, portocalizat între timp, a fost ales un altul. Andrei. Tânăr (c-aşa zice statutul) şi de perspectivă (şablonul). Vorbe frumoase despre el prin sală, ceea ce nu e neapărat un semn bun. De la el – vorbe mai puţine şi alea împilate. Acuma… nici nu ştiu ce să zic. Poate că nici nu e nevoie de „pălăvrăgitori” maeştri câtă vreme suplinesc prin entuziasm, vitalitate, corectitudine etc. etc. etc. Sunt destule jigodii politice care leagă formidabil frazele şi fură, la fel de formidabil, miliarde. Hoţi elevaţi, nenorociţi şcoliţi.

Şi totuşi, parcă mi-aş dori să văd în fruntea tineretului politic, de orice culoare ar fi el, lideri capabili a se exprima fluent, şi, dacă se poate, convingător. O fi meteahnă de ziarist, nu spui ba, dar mi se pare o trecere prea brutală de la un discurs al lui Leo la cel al noului preşedinte TSD Târgovişte.

Revin însă, – nu vreau să rămână Leo cu impresia că-l laud, – poate că Andrei Albu – şi toţi cei ca el – suplinesc printr-un pragmatism politic superior, prin acel „ceva” care face din om politician. Ori lui Leo asta-i lipseşte cu desăvârşire!