Boc. Boloboc.

Septembrie 30, 2009

Premierul nu iese din cuvântul preşedintelui şi pace. Nu vrea el. Oricât îl critică lumea şeful Executivului ştie una şi bună: cuvântul de la Cotroceni e sfânt. Vrea Băsescu blonde în Guvern, vrea şi Emil. Vrea Băsescu prostituţie, vrea şi Emil. Vrea Băsescu unicameral, vrea şi Emil. Vrea Băsescu PSD-ul afară, atât aşteaptă Emil.
Linia politică a lui Traian e dreaptă ca bolobocul şi el nu trebuie să calce strâmb contrazicându-l în vreun fel pe şeful statului. Pe undeva e chiar de admirat masochismul ăsta fanatic. Câţi ar rezista cu aşa consecvenţă?


Nevoia de huiduieli

Septembrie 27, 2009

Două precizări, mai întâi:

  1. Ideea reducerii numărului de parlamentari pare una justă şi binevenită în peisajul politic autohton.
  2. Propunerea lui Traian Băsescu ca în ziua alegerilor prezidenţiale să se organizeze şi un referendum prin care să consulte „poporul suveran” cu privire la Parlamentul unicameral şi ceva mai puţini parlamentari este genială în perspectivă electorală. Luând la ţintă un Parlament aflat în topul celor mai detestate instituţii de către români, şeful statului a jucat fantastic şi are numai de câştigat, indiferent dacă referendumul se va ţine sau nu.

Şi acum. Ideea pleacă de la o remarcă a lui CTP. Într-o ţară cu o minimă cultură democratică, propunerea lui Traian Băsescu ar fi fost întâmpinată cu justificată mânie, cu revolta cetăţeanului al cărui dram de inteligenţă a fost călcat în picioare, cu protestul masiv al poporului suveran luat (iar) „de prost” şi, finalmente, cu un cor armonios de huiduieli. Şi cum altfel poţi răspunde unei asemenea ofense? Cum ai putea să nu consideri anormal, strigător la cer şi moralmente fraudulos ca în ziua alegerii preşedintelui României să trebuiască să votezi şi o lege propusă de unul dintre candidaţi? Cine trebuie să fii ca să nu-ţi dai seama de mârlănia unui asemenea gest (altminteri, spuneam mai devreme, fantastic sub aspect electoral)? Vă spun eu. Popor român, asta trebuie să fii. Popor care, desigur, fără pretenţia unei cercetări sociologice „pretenţioase”, a împânzit într-o proporţie covârşitoare toate forumurile, blogurile şi site-urile ziarelor şi televiziunilor cu mesaje de nestăvilită încântare faţă de propunerea lui Traian Băsescu. Şi care îl aplaudă frenetic pe „cotrocenist” atunci când acesta îşi face apariţia la vreun răvăşit de oaie sau canonizare de sfânt.

Păcat. Într-o ţară din care maturitatea democratică absentează cu desăvârşire, lipsesc şi huiduielile. Şi câtă nevoie am avea, uneori, de ele!