Cum să-ţi baţi joc de propriul partid. Studiu de caz: Mircea Geoană şi FMI

Pe lângă retorica financiară televizată a câte unui guru politic, tam-tam-ul creat în jurul unui eventual acord cu FMI ne-a oferit o radiografie limpede a organismului politic autohton.

Carevasăzică, PD-L e „pentru”, PNL „împotriva”, iar PSD se zbate sub semnul zodiacal al lui „habar n-avem ce se-ntâmplă”.

În primele două cazuri, discuţia nu poate fi prea amplă. Nu ne dau voie „subiecţii”. Democrat-liberalii au ascultat intervenţia preşedintelui Traian Băsescu din Parlament, au mers acasă conştiincioşi, şi-au aprins lampa şi au învăţat mot-a-mot discursul stăpânului. Deh, ca de la „pleaşcă” la ucenic. Apoi l-au repetat la nesfârşit de fiecare dată când au fost întrebaţi. PNL s-a poziţionat împotrivă. Nu că n-ar fi ştiut şi ei câtă nevoie avem de un împrumut după ce-au secat de ultimul galben sacoşa ţării, dar aşa au auzit că se face în opoziţie: „Dacă ăia spun da, noi spunem nu şi tot aşa”. Un fel de Gică Contra cu o săgeată-n frunte.

Bun. Dacă în primele două cazuri explicaţiile nu necesită prea multă bătaie de cap, fiind solid bazate pe argumente idioate, situaţia partidului condus cu brrravurrrră de fascinantul Mircea Geoană e de-a dreptul amuzantă. Tragic de amuzantă. O circotecă jenantă prestată genial de un politician cu alură de Super Mario, pe care adversarii ar trebui să se gândească serios la a-l susţine în funcţia de preşedinte al PSD pe termen nelimitat,  la câte deservicii aduce partidului. Reţeta aplicată pe caz a acestei comicării fatidice e simplă:

Pasul 1: Când toate gurile vuiesc asiduu despre un împrumut de la FMI, apari la TV, zâmbeşti tâmp, încerci să uiţi că Iliescu te-a făcut „prostănac” şi declari că habar n-ai despre negocierile cu FMI.

Pasul 2: Îţi aminteşti că ai în structurile FMI pe un anume domn Tănăsescu, ba chiar şi preşedintele Fondului ar fi membru al „marii familii socialiste”. Te informezi minimal.

Pasul 3: Apari şi spui c-ai aflat despre ce-ar fi vorba, dar nu eşti de acord cu împrumutul.

Pasul 4: Asişti implacabil la continuarea discuţiilor.

Pasul 5: Apari şi spui că n-ai fi împotriva unui împrumut, da’ să te bage şi pe tine cineva în seamă.

Pasul 6: Dorinţa ta e poruncă pentru şeful statului, care-ţi altoieşte două palme televizate, încuindu-te feciorelnic.

Pasul 7: Spăşit, lovit în orgoliu de hăhăitul mediatic al preşedintelui, altfel viitorul tău adversar, încerci din răsputeri să scapi din cuşca virginităţii legată cu nod marinăresc. Dai o declaraţie searbădă pe care toate televiziunile o preiau, în lipsă de altceva.

Pasul 8: Mai ai o tentativă de băgare în seamă şi te răţoi (pe silenţios) că vei proteja categoriile sociale de viitura FMI.

Pasul 9: Alegeri în iunie. Pierzi.

Pasul 10: Alegeri în toamnă. Pierzi.

Well done, Super Mario. Mission complete.

Anunțuri

One Response to Cum să-ţi baţi joc de propriul partid. Studiu de caz: Mircea Geoană şi FMI

  1. camelia spune:

    ei, cum ? asa. nu trebuie sa despicam firu’n paispe. e mult mai simplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: