Dă-te-n durerea mea şi apoi vorbim!

Ştiam că e nesimţit, tupeist, linguşitor, laş, mincinos, iscoditor, trădător, manipulator şi lista poate continua la nesfârşit. Ştiam că n-are scrupule, că interesul lui şi al castei din care face parte are întotdeauna prioritate. Ştiam bine toate astea. Ce nu ştiam e apetitul fulminant pentru frăţietate socială în vremuri de restrişte.

Da, politicianul român (căci despre el vorbim, desigur) reuşeşte să ne surprindă în continuare. Taman când credeam că am ajuns să-l cunoaştem pe îndelete, când credeam că nu mai e nimic sub ceafa groasă cenzurată nedrept de părul gelat. Şi totuşi, uite ce eroare era să comitem.

Pentru că de sub straturile abrupte de şoric, în care zac toate păcatele capitale, a răsărit ca un ghiocel şchiop virtutea No 1 – solidaritatea. Iar contextul nici că se putea a fi unul mai prielnic izbucnirii unei asemenea efuziuni edenice: o criză care inundă ţara, o ţară care se îneacă în criză, plus nişte actori figuranţi – îi numim aici pe liderii de sindicat, care încearcă să dea impresia că salvează ce s-o mai putea salva: un spor salarial, un procent la pensie, vreo 4 locuri de muncă şi 7 bonuri de masă.

În asemenea condiţii optime, politicianul mioritic se gândeşte că e timpul să se elibereze de apăsarea virtuoasă şi exclamă fatidic: „Haideţi să împărţim frăţeşte durerile crizei”.

Rumoare, perplexitate, cuvinte înghiţite, limbi muşcate, noduri în gât. Cu asta chiar ne-a dat gata. Auzi, să-mpărţim cu frenezie, aşa…ca de la nevoiaş la nevoiaş, durerile. Pfoaaa! Fantastică zicere. Pe cât de draconică, pe atât de excepţională. Istorică, fără doar şi poate.

Dincolo de admiraţia elucubrantă pe care asemenea cuvinte o storc din mine, nu pot să mă abţin de la câteva precizări, mai degrabă sugestii, oferite cu toată buna credinţă.

N-a precizat domnu’ politician care dureri să fie împărţite, ale noastre sau ale „lor”, cei aflaţi undeva deasupra realităţii cotidiene, într-o levitaţie permanentă. Deci?

Eu i-aş propune mai degrabă un târg rezonabil. În locul acestei fracţionări solidare de nevoinţe, ar fi mult mai simplu să facem schimb de dureri. La pachet. O tranzacţie absolut echitabilă: Noi dăm un chiorăit sănătos de maţe la schimb cu un mic dejun copios; dăm perechea favorită de blugi de la Fifth Hand la schimb cu costumul ponosit purtat de 2 ori; dăm ţânţarii din subsolul apartamentului la schimb cu fluturii din grădina vilei; dăm apartamentul la schimb cu vila; dăm Aro la schimb cu Pajero; dăm Săniuţa la schimb cu Jack Daniells; dăm diagonala de 40 cm la schimb cu una din cele patru plasme gigant; dăm praful de pe tobă la schimb cu o lopată de huzur. Abia atunci, inconştientul ce-şi spune om politic, va putea simţi cruzimea şi apăsarea unei vorbe celebre printre clienţii de la bodega „La Ion end compani” (dată şi ea la schimb cu „Casa Vernescu”): „Dă-te-n durerea mea”.

Până atunci, să ne scutească.

Bravos, mon cher! Halal să-ţi fie!

Anunțuri

2 Responses to Dă-te-n durerea mea şi apoi vorbim!

  1. corinacretu spune:

    Imi pare rau de astfel de declaratii care compromit imaginea politicienilor romani. Chiar imi pare rau.

  2. Aya spune:

    Parlamentul Romaniei- bataia de joc a Europei?

    Am asistat, joi 12 februarie 2009, la o jalnica “manifestare” a unei institutii europene.
    Un domn (pe care ma voi feri sa il descriu, pentru a nu se spune ca opinia mi-ar fi putut fi influentata de argumente estetice) a dat citire unui asa-zis Raport referitor la Romania.

    Nu mi-am putut imagina ca UE este in stare sa trateze un stat membru ca pe o provincie de ultim rang sau ca pe un tzarc in care sunt “stransi” niste indivizi fara capatai, redusi mintal, a caror identitate nu conteaza, buni, in cel mai fericit caz, pentru a fi trimisi sa raneasca la vite.

    Acea Comisie a calcat in picioare principala institutie democratica a Romaniei – Parlamentul- spunandu-i de la microfon, cu penibila suficienta, ce ar trebui sa faca pentru a-i multumi pe ei, “cei de prim rang”.
    Si-a permis sa ridiculizeze, prin modul de abordare, principiul separatiei puterilor in stat, vorbind despre Romania.
    A improscat cu mizerie ordinea constitutionala din Romania, stabilind, printr-o incalificabila atitudine, ierarhii institutionale dupa principiul bunului plac.

    O Uniune Europeana care are incredibilul tupeu de a defila cu principiile declarate ale Revolutiei franceze, traduce, cand e vorba despre Romania, libertatea prin supunere fara crancnire la capriciile sale de stapan (oare s-a gandi daca noi recunoastem “stapanul”?), egalitatea prin lipsa dreptului de a ne aplica in totalitate legile intre granitele unui stat independent si suveran si fraternitatea prin amenintarea ca nu vom primi nici macar firimiturile de la pranzul sau, daca nu ne vom supune diverselor sale pohte.

    Imi pun o intrebare pe care si-o pun multi, cu siguranta: ar fi avut respectiva Comisie indrazneala sa incerce sa impuna (practic, despre asta e vorba) printr-un Raport, Parlamentului Frantei sau Parlamentului Angliei- pentru a ma opri doar la doua exemple- sa se subordoneze unei institutii a statului, pe care, de fapt, o controleaza, prin statutul sau?
    Admitand ca ar fi avut inconstienta de a proceda astfel, care ar fi fost replica Parlamentului Frantei sau a Parlamentului Angliei? Cumva, supusa?
    Nu trebuie sa aiba cineva multa imaginatie pentru a realiza ca onor “domnilor” de la Comisie le-ar fi “crescut urzici in urechi” (vorba unui personaj din “Principele” lui Barbu) daca, prin absurd, ar fi facut un asemenea gest nesabuit.

    Invit Parlamentul Romaniei- format din oameni care au ajuns acolo primind investitura noastra de incredere, in sensul ca ne vor apara SI demnitatea de neam- sa dea Comisiei o replica demna si ferma, prin care sa anuleze, respingand, acele inadmisibile imixtiuni in ordinea de drept a Romaniei.
    Daca nu o va face, atunci- dupa cum a spus un jurist pe care il respect (ma refer la Lucian Bolcas) meritam sa avem soarta unui pres de sters picioarele “distinsei” Comisii si, in general, picioarele “mai marilor” UE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: