Ecuaţie politică: la vremuri noi, tot ei!

În România, odată ajuns la putere (şi prin asta nu mă refer neapărat la guvernarea propiu-zisă) nu mai poţi fi dat la o parte cu una, cu două. Este una din explicaţiile (poate cea mai simplistă dintre ele) modului în care, din 1990 încoace, aceleaşi formaţiuni politice se perindă, rotativ (deh, ca într-o democraţie pur-sânge) la putere, luându-şi locul unele celorlalte în fotoliile ministeriale, respectiv scaunele, nu mai puţin confortabile, ale opoziţiei. Dar rămân acolo, în interior, în cercul vicios cu miros de diurnă şi salarii groteşti. Rămân „insideri”.

Au fost PSD, PNL, PD, UDMR, PRM. Ce se va întâmpla la toamnă? Luând drept normă (destul de relativă, ce-i drept), scrutinul local de acum două luni, vom avea şi în perioada 2008 – 2012 un Parlament polarizat (nu se ştie cum) între… Aţi ghicit: PSD, PNL, PD(+L), UDMR, PRM.

Păi cum – va tresări un cetăţean sictirit, care a trăit guvernarea PSD, PD şi PNL, iarăşi PSD şi tot iarăşi PD şi PNL, cu adaosul „de serviciu” UDMR – tot ăştia?

Păi da – va sosi replica – pentru că, oricât de banal ar suna, prima frază exprimă o realitate peste care nu putem trece.

De câte ori nu v-aţi dus la urne şi, deschizând buletinul cu opţiunile de vot, aţi dat acolo peste nişte nume de formaţiuni politice de care nici membrii lor nu auziseră, partide care nu există decât o zi la patru ani? AC, AP, PPPS, UPSC, Verzii şi lista continuă, sunt formaţiuni quasi necunoscute care dispar în lunea de după ziua votului.

De ce nu intră ele în jocul politic? N-au doctrină? (- Ei aş, cine spune că azi se mai votează în funcţie de dreapta sau stânga ori e ignorant, ori rău intenţionat). N-au oameni capabili? (- Mai incapabili decât cei ce formează actuala clasă politică nici că s-ar putea). N-au idei? (- Să fim serioşi. E suficient să-l privim pe Cristian Adomniţei în exercitarea funcţiei şi argumentul cade). Atunci de ce nu apare nici un partid, nou-nouţ, capabil să atragă încredere şi voturi deopotrivă?

Răspunsul, adaptabil situaţiei prezentate, l-am găsit într-un banc mai vechi:

„Reporterul intreaba o batrana pe strada:
– Pe cine o sa votati la alegerile din acest an?
– Pe primar, maica, pentru ca mi-a dat o punga cu de-ale gurii…
– Bine, dar de ce nu-l votati pe adversarul lui, care are un program mai bun şi ar putea sa faca mai multe pentru dumneavoastra?
– Pai, o să-l votez, dragule, cand o sa fie primar…”

Quod erat demonstrandum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: