Editorial

Ne vedem mâine…în 2012

Tot citind diverse bloguri şi site-uri mai mult sau mai puţin politice, am avut ocazia de a lua cunoştinţă în această campanie de varii opinii, convingeri, frustrări, exprimări concrete, vagi, pesimiste, optimiste, de dreapta, de centru, de stânga, roşii, verzi, portocalii, galbene, curcubeice, difuze, confuze, ursuze. Pe toate le-am găsit coagulate într-un comentariu de „bloger”, pe care l-am cosmetizat şi-l redau aici. Este vorba de modul „provincial” în care înţeleg partidele din provincie să închege o campanie electorală.

În România, partidele politice trăiesc doar câte trei luni o dată la patru ani. Şi asta deoarece, cu trei luni înainte de startul campaniei electorale, învie fiecare filială.

După ce au stat în adormire timp de patru ani, organizaţiile locale aprind lumina la sediu, şterg de praf telefonul fix şi se pun pe treabă. Nu-i uşor lucru să munceşti în două luni tot ce nu ai făcut ani de zile.

E momentul în care, pe lângă secretara sau secretarul partidului (nu secretarul general, ci acela care face cafeaua), îşi fac apariţia preşedintele, senatorul sau deputatul (după caz) şi şeful campaniei (ăla care a mai fost şi acum patru ani). Sunt stresaţi….”E de muncă, dom’le! Hai să facem repede lucrurile şi apoi scăpăm!”, se încurajează ei.

Instinctual, recurg la aceleaşi „proceduri”:

– Se ia la puricat registrul cu membri, se verifică lista cu oamenii de bază din partid, care sunt chemaţi apoi de urgenţă la sediu. Ăştia sunt „caporalii” electorali, cei care au mai ajutat şi acum patru ani, cu meserii diverse, vârste diverse, dar fără vreun interes material anume.

– Sunt chemaţi în ajutor tinerii. „Să vină tinerii! Unde sunt tinerii? Cum? Nu mai avem tineri? Mai sunt 27? Păi să vină, chiar şi 27! Facem un chef, le promitem ceva, dar să vină! Şi să mai aducă pe cine ştiu ei”!

– Se face lista cu posibilii sponsori. „Auzi, Vasile, salut, mă, băiatule! Cutărescu sunt, de la partidul X, hai mă, ajută-ne acum că e campanie!” (dacă partidul e în vână, sponsorii deşartă într-o fundaţie sau la partid bănuţii. Dacă partidul e pe spate, se apelează la economii, inclusiv credite personale).

Boooon! Hai că ne-am descurcat rezonabil! Cât mai e până la campanie? 6 zile??? „Dom’ director, băiatu’ dumneavoastră nu ne-ar putea face nişte afişe, aşa, mai electorale? Haideţi, vă rugăm, să ne dea o mână de ajutor că el se pricepe şi ştie să facă asta în programul ăla de calculator! Măcar să nu mai dăm banii la alţii”!

„Unde e băiatul ăla blond care ne-a făcut „programul politic” în 2004? Ah, tu eşti! Bravo! Măi băiete, ia fă tu până mâine încă unul, mai bagă cu străzile, pune un parc pentru skateri, ceva cu poluarea şi un pod suspendat, două monumente şi gata! Adu-l!

Şi sediul începe să vibreze. Se simte sângele clocotind, nervii se întind la maximum, e un du-te vino continuu…calculatoarele zbârnâie, tastaturile nu se mai opresc din ţăcănit: Partidul trăieşte! Răbdarea e pusă la grea încercare…”incompetenţii ăştia nu sunt deloc trup şi suflet pentru culorile noastre. Trebuie să promovăm alţii…la anu’, că acum nu mai avem când”.

Vibraţia devine scuturătură. E duminica alegerilor: ba se fură, ba vom pierde, ba mi-e frică de fraude, ba să stăm calmi până la orele 9, ba să îi mai sunăm o dată pe prietenii de la statistică.

E seară. Emoţiile cresc. Candidaţii apar la sediu, traşi la faţă. Se aşează încet pe scaune şi îşi pironesc privirile pe ecranele televizoarelor, în aşteptarea ştirilor. „Dacă la Bucureşti câştigă ăia ne ajută şi pe noi, dacă vor câştiga ăilalţi, ne-am ars!” – se gândesc ei, febrili, urându-şi în suflet succes, Doamne ajută, scuipându-şi în sân şi rostind o rugăciune.

E 4 noaptea. Fălcile troznesc, se fumează în draci. Candidatul la primărie nu a câştigat. Toţi vorbesc în şoaptă: Nu e corect! Ne-au furat, mama lor de hoţi! Ce-i drept nu ne-a ajutat nici Bucureştiul! Asta e..bine că a ieşit consilier local. Mai una, mai alta, tot mai iese ceva!

E 4 noaptea. Gata…am câştigaaat! Uraaaaaaaa! Vezi ce înseamnă să munceşti pe rupte? Nu ca alţii. Noi stăm de două luni pe baricade. Bine că s-a terminat cu bine. De-acum să vadă ei. Le-arătăm noi cine are puterea! 

Hai acasă, c-am obosit. Ne vedem mâine…în 2012!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: