Thanks, JO!

   Nici nu-mi amintesc exact cum ne-am cunoscut. În privinţa asta, singura primă amintire clară e cea a părinţilor mei, râzând împreună cu părinţii ei, iar eu…tot ce ştiu e că mă aflam pe undeva prin casa lor. Aşa că e total irelevantă chestia asta cu…”prima dată când ne-am cunoscut”..bla bla.
   Nici nu-mi amintesc cum am devenit prieteni..buni prieteni..foarte buni prieteni. Tot ce ştiu e că m-am trezit în „relaţia” asta extraordinară, oarecum pe nepusă masă. Ca şi când, nu a existat expoziţiune şi intrigă, ci naraţiunea e o totală desfăşurare a acţiunii (nu puteam să nu-mi etalez cunoştinţele literare).
Aşa s-a întâmplat şi în cazul ăsta. Tam nesam…m-am trezit pe la ea prin curte, vara, azi o vorbă..mâine două..poimâine o oră şi de răspoimâine încolo jumătăţi de zile şi nopţi. Ce ne-or fi blestemat părinţii ei, numai ei ştiu.
Dar în felul ăsta s-a întâmplat ca eu să am primul meu prieten…o „ea”. A naibii ironie: eu, ditamai misoginul, să nu fiu în stare să-mi găsesc un nenorocit cu simţul umorului şi gramatica pusă la punct ca să-l „fac” best friend…Nenorocitul meu a fost o „ea”. Dar pe cuvânt că nu-mi pare rău.
Tot ce regret e că la ora asta nu am amintiri punctuale mai deloc..ci doar stări. Istorie nema, filosofie full.
Îmi amintesc că mereu m-am simţit în largul meu stând de vorbă cu ea..niciodată, dar niciodată, n-a fost nevoie să epatez cu mai ştiu eu ce veleităţi iluzorii care, credeam eu, m-ar fi făcut să arăt mai bine în ochii lumii. Nu. Cu ea a fost mereu o stare de relaxare atât de plăcută..încât îmi dădeam seama de asta abia când mă trezeam stând cu altcineva de vorbă…Acea relaxare pe care numai naturaleţea pură ţi-o poate da. Şi ăsta e testul crucial în care eşti sau nu plăcut de cineva: atunci când, natural fiind, nu e nevoie să-ţi iei masca de „tre’ să fiu atent ce spun”.
Ei bine, cu ea am fost mereu natural..şi m-a plăcut aşa, şi m-a lăsat să-i fiu prieten (regretă ea acum, dar  e too târziu 🙂  ). Paranteză: Îmi imaginez ce reacţii vor avea ageamiii ursuzi şi fără strop de umor care vor citi postul. Îţi dai seama, Jo, că vor crede că sunt retaradat..că scriu ca un handicapat, fără nici un rost. Băi, nenorociţilor cu moacele încruntate…vorba cântecului: „Cine are umor are, şai, la la la la la/ Cine n-areeeee, n-are”.
Uite că mă pierd în detalii. Aşa..spuneam că mereu m-am simţit în largul meu cu ea..n-a fost nevoie să camuflez nimic, să „împachetez”, să par altfel..De fapt, cred că ea m-a făcut să cred că aş fi amuzant..probabil râzând de mine, dar uite ce a ieşit..îi înjur pe săracii oameni care nu-mi gustă glumele. A râs mereu la umorul meu, mi-a înţeles mereu ironiile, ne-am înţeles mereu din priviri când vreun tâmpit de la „buştean”, luncenar sadea, spunea o idioţenie…am fost mereu, ceea ce un clişeu numeşte „pe aceeaşi lungime de undă”.
Săptămânile de vară nici nu aveau zile…sau le numeam altfel. Luni era: „când am stat de vorbă, am jucat whist, am râs, am bârfit lumea din sat, am râs, am mers la buştean, am râs, am stat de vorbă, am stat de vorbă, am râs..am râs”. Marţi era luni miercuri – marţi…cu o singură excepţie: „sâmbătă e când am fost la Disco Paradis Voineşti” şi de-acolo şi tataie pleacă râzând.
Ce era mai fain e că în fiecare vară venea mereu câte o prietenă pe la ea…şi mai fain de-atât e că m-m înţeles cu toate ok..cel puţin aveau umor…Andreea, Raluca, şi Diana – îmi amintesc despre Diana că şi-a îndreptat odată părul înainte să mergem la disco şi era foarte încântată..habar n-avea ce-o aşteaptă…aaa..şi dansa super…şi râdea la glumele mele, motiv pt care primeşte tot creditul.
Şi-mi mai amintesc ceva despre Jo…mă lăsa mereu să fiu eu umărul la care apelează atunci când vreun tâmpit o rănea..eu eram cel cu care vorbea..căruia îi spunea ce-a făcut dobitocul..cât o doare etc. Şi eu o făceam să râdă…ceea ce era pt mine mulţumirea perfectă. De fapt asta nu cred că a ştiut ea niciodată..că atunci când mă lăsa pe mine să-i spun o vorbă..o glumă proastă, în general, când credea că o ajut în vreun fel, de fapt ea mă ajuta pe mine şi făcea mai mult decât orice.
Lăsându-mă să o cunosc, m-am cunoscut pe mine; lăsându-mă să fac glume idioate, mi s-a năzărit că aş avea umor; lăsându-mă să cred că sunt bune, nu mi-am mai revenit; lăsându-mă să o ascult, mi-am dezvoltat aptitudinea asta, pe care, se pare, fetele o apreciază (Dumnezeu ştie de ce); lăsându-mă să fiu acolo…am învăţat să fac asta; lăsându-mă să fac toate astea, am aflat că le pot face; lăsându-mă să-i fiu prieten, mi-a devenit, la rându-i, unul…poate singurul adevărat; lasându-mă…nu am lăsat-o.
Am scris asta, pentru că nu cred că i-am arătat vreodată cât înseamnă prietenia dintre noi..Vezi? Pot fi şi serios…lamentabil..dar pot.
Thanks, Jo!
P.S: Dacă ai vreodată nevoie de un umăr sau o glumă proastă…
P.S. 2: Aveam postul scris de aproape o lună… am vrut să mai fac ceva dar n-am reuşit..astel că-l public abia (sau tocmai) azi.
La mulţi ani! Nu prea mă pricep la cadouri..aşa că…nu-mi rămâne decât asta . Sper să-ţi placă.
Anunțuri

5 Responses to Thanks, JO!

  1. Geo spune:

    Iti multumesc din suflet. E cel mai frumos cadou. Mi-au dat lacrimile. Multumesc…prieten bun.

  2. exasperat spune:

    Eu îţi mulţumesc…şi acum, gata cu sentimentalismul ăsta, că nu-mi face bine la imaginea de nenorocit satiric la care ţin atât de mult…

  3. Cătă spune:

    Asa prieteni…mai rar. Totuşi, sunt câteva mici erori. Păi măi frătzioare, să nu menţionezi tu nimic de partidele spectaculoase de „ping-pong”? Ce contează că pierdeai chiar şi cu sora lui Jo? 🙂

  4. exasperat spune:

    Erată: …la care se adaugă campionatele locale de ping-pong, unde nu-mi amintesc să fi pierdut vreodată…Pasajul de mai sus cu: „pierdeai chiar şi cu sora lui Jo” reprezintă informaţii menite să intoxice opinia publică..Ai impresia că sunt scrise de jurnalişti aşijderea celor de la GSP.

  5. Geo spune:

    Punctul 2: Ping- pong
    Castigator: trebuie sa recunosc, „exasperat” 🙂

    Am invatat ping-pong in acea perioada. Acum, chiar la departamentul de sport unde redactorii (barbati, sportivi, mari cunoscatori) au vanatai in piept, am cam facut victime. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: