Suflete-pereche…divorturi perfecte

..Hmmm..M/am intrebat adesea..E posibil sa gasesti pe cineva cu care sa impartasesti toate sau, ma rog, cele mai multe din preocuparile, visele, dezamagirile, gustul pt haine, filme, muzica sau orice porcarii care-ti plac la nebunie? Sa fie cineva caruia ii plac aceleasi lucruri….sa fie o consonanta deplina intre ceea ce faci tu cu ceea ce face celalalt bla bla..Exista genul asta de cupluri?..Sunt ele fericite? Exista..”the one”?
  I don’t think so..Sau nu e acel „the one” pe care il exprima ideatic orice vis adolescentin idiot…acel suflet destinat fiecaruia…singurul alaturi de care va cunoaste fericirea, intelegand prin asta suficienta absoluta si dreptul de a nu mai face nimic in relatie..Am gasit-o, m/am scos….Mamaaa, cate tampenii..vomiti pur si simplu cand auzi asa ceva. Ce e mai hilar e faptul ca la fiecare casatorie amandoi cred ca si-au intalnit sufletul pereche..zambetul e pe fata lor mai larg decat o felie de pepene, parintii sunt convinsi ca odoarele au facut cea mai buna alegere, prietenii le ureaza casa de piatra…Ce mai…totul e cat se poate de roz…mai-mai ca da putin spre mov de atata perfectiune..Si poc…auzi peste 4,5,6 ani….X si Y s-au despartit…nu se mai intelegeau..Ramai stupefiat:cum ma, ei care erau perfecti unul pt celalalt?..care „se gasisera”?..care-l faceau invidios pe Iliescu la nunta, zambind inconstient?..Ei?..
   Da…ei…dobitocii astia care au crezut ca sufletul pereche exista asa..la orice colt de strada…si odata „gasit” nu mai ai nevoie de nimic..nu mai trebuie sa faci nimic…”Misiunea mea s-a incheiat…mi-am gasit sufletul-pereche…mai mult nu mai am ce face…”  Asa va trebuie tampiti retardati ce sunteti..inconstienti alienati mintal care credeti ca o casnicie e o treaba de cacat…ca poate s-o faca oricine…Ei bine , idiotule, tu n-ai putut..

P.S: Un prieten s.a casatorit acum doi ani. „Aleasa” era prietena lui de 8 ani (!!!!!!). La un an dupa casatorie, am aflat descumpanit ca s-au despartit. What the fuck???

Anunțuri

2 Responses to Suflete-pereche…divorturi perfecte

  1. Geo spune:

    …Si de fapt „misiunea” nu se incheie niciodata… „Fericiti cei saraci cu duhul” – de multe ori sunt invidioasa pe cei care se incadreaza, misiunea lor este atat de simpla si este atat de suficient pentru ei putinul pe care il inteleg, incat atunci cand gasesc ceva, nu conteaza cat de bun sau potrivit, ci doar cat sa „ajunga”, sunt convinsi ca si-au gasit „jumatatea” si fericirea despre care stiu atat de putin si de la care cer atat de putin. Si-apoi…ma gandesc din nou…De ce sa fie invidiati? Pentru ca se multumesc cu atat cat inteleg si cat inteleg este foarte putin? Poate pentru ca nu este un chin pentru ei sa gaseasca multumirea. Insa aceasta este limitata, nu ar putea fi niciodata completa pentru mine. De ce sa nu ma bucur de mai mult? De ce sa nu fie mai incarcate in intensitate toate trairile prin care trec? De ce sa ma limitez la putinul care pentru unii inseamna totul? Hmm….din cauza acestor intrebari „misiunea” devine mai complicata pentru unii…si nu se incheie cand „il”/”o” gasesti, … atunci abia incepe.

  2. exasperat spune:

    zi-le tu jo..
    Acum serios, ai perfectă dreptate. Nişte idioţi care, doar pentru că le place plăcinta de mere în egală măsură, cred că „s-au găsit”, ajung să sfârşească tragic, într-o prematură despărţire. Ce să le spui…că s-au grăbit?..Normal că s-au grăbit. Că sunt idioţi? – n-or să priceapă (că doar sunt idioţi)..
    Mă văd neputincios…şi blogul ăsta nu ajută la nimic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: