Who let the dogs out?
Câinii nimănui
Micro VI. Zona Pieţei „Select”.
Faină zonă. Locatarii de aici n-aveau a se plânge până acum de nimic. Ferestre larg deschise cu vedere spre Distrigaz, blocurile de vis-a-vis sau tomberoanele de gunoi din apropiere. Vecini cumsecade, care nu se apucă de dat găuri decât în orele de trezvie ale liliecilor. Vecine simpatice şi elegante, care au făcut din casa scării un locaş al destăinuirilor telenovelistice lacrimogene, acompaniate firesc de câteva pungi cu seminţe. Femeia de serviciu, care s-a recalificat, înscriindu-se la rându-i în cenaclul literar „Jose Armando” şi uitându-şi îndeletnicirea de bază. Strada „Pieţei”, care la prima ploaie devine lac de acumulare. Un copac imens care se apleacă ameninţător deasupra câtorva sufragerii la fiecare rafală e vânt. Dar hei! Asta n-ar fi nimic. Cine-n lume n-are parte de aceste mici ingrediente ale traiului într-un oraş al Uniunii Europene?
De ceva timp însă, a apărut un element nou, care are rolul de a întregi tabloul mirific evocat anterior. Zona s-a populat cu câţiva câini care le dau serios de furcă trecătorilor. Astfel, dacă încerci să ieşi „printre blocuri” spre strada Tudor Vladimirescu, n-ai decât să le faci faţă maidanezilor înfometaţi, cu spume la gură, care latră (de-ar fi numai atât!) şi se reped fioros la picioarele „nepoftiţilor”. Încerci să-i alungi, baţi cu piciorul în pământ, te faci că arunci cu ceva spre ei…inutil. Măsura are mai degrabă efectul unui bumerang. Câinii se întărâtă şi mai mult şi doar norocul de a se nimeri prin preajmă două sau trei persoane are darul de a-i face să se lase păgubaşi. Asta până la următoarea „victimă”.
Publicat de exasperat 
